S-au întâlnit la o nuntă și peste câteva luni au jucat propria nuntă. Foarte repede și-au dat seama că merită să întemeieze o familie, așa că au făcut o nuntă mare și frumoasă pe 9 martie 1986. De atunci au trecut exact 30 de ani și acum pot spune că au creat cel mai frumos lucru pe pământ – o familie plină de dragoste.

Eu niciodată nu i-am văzut certându-se. Asta nu înseamnă că nu au avut și ei „erupții emotive”, dar au știu atât de bine să îşi verse supărările departe de ochii copiilor. Noi ne dădeam seama că ai noștri s-au înțepat atunci când nu își vorbeau. Și atunci simțeam noi, prichindeii că aseară s-au mai „așezat plăcile tectonice” din familia noastră. Am crescut toţi fără traume şi sechele emoţionale, pentru că ei au ştiut cum să ne ofere o copilărie frumoasă fără certuri.

Au fost despărțiți doar o dată, timp de 3 luni, atunci când tata a încercat să vadă cum se câștigă peste hotarele țării. Când a venit cu ochii în lacrimi a îmbrățișat-o pe mama, zicând că nu mai pleacă departe de familia sa niciodată, niciun ban din lume nu contează dacă nu trăiești lângă oamenii dragi. Atât de mult am apreciat asta, atunci când am început să înțeleg cât de important pentru noi, cei 3 frați, sunt părinții. Văzând cum copiii din mahala tânjeau după mama sau tatăl lor plecați de ani buni prin Italia sau Moscova. Da, aveau poate mai multe ciocolate și haine decât noi… dar nu aveau ceea ce contează cu adevărat pentru un copil – dragostea și grija părintească.

Atât de mult admir echipa lor încât am început să preiau regulile lor de joc și în familia pe care mi-am creat-o. Tot timpul au făcut lucrurile în doi, nicio decizie în casa noastră nu s-a luat decât ÎMPREUNĂ. Împreună au ridicat o casă, un sarai… cum fără el. Au făcut o gospodărie cu de toate.Împreună au împărțit momentele de fericire, unul pe altul s-au încurajat în cele mai grele încercări din viață.
Îi admir puterea tatălui care a dus pe umerii săi grija îndestulării întregii familii. Prețuiesc grija mamei, care a știu că crească cu atâta dragoste 3 copiii şi hărnicia ei molipsitoare.

PE bună dreptate temelia unui om e pusă în familie, și eu am avut niște meșteri foarte buni, care fără cărți și traininguri au știut cum să ne educe și să ne insufle cele mai valoroase calități. Sunt tare mândră de ei, și sper că le răsplătesc toate sacrificiile și eforturile.

EI sunt cea mai mare bogăție din lume și îi sunt recunoscătoare Domnului că a decis să mă trimită în această familie… sau eu am decis, știind că ei sunt cei care mă pot învăța cea mai prețioasă lecție – OMENIA. Tot ce le doresc – să îi am alături cât mai mult timp ca să învâţ câte mai multe şi să îi văd îmbătrânind frumos şi fericiţi împreună, înconjuraţi de mulţi nepoţei în jur. Sănătate multă tuturor părinţilor buni din lume.

Te-ar interesa și:

Lasa un comentariu

Lasă un răspuns

Ultimele articole

Ce simte o mamă? Extremele...

De câte ori v-ați simțit vinovate că nu ați f...

Va fi magic la DORFEST, ven...

Ce planuri aveți pentru acest Weekend? Pentru a s...

O mamă singură, cu 2 copi...

Demult nu am cerut ajutorul vostru. Dar, aflând d...

Participă la Miss Naturale...

Motivată fiind de recaţiile voastre pozitive, î...

Facebook