O femeie aflată în comă era pe punctul de a muri. Dintr-o dată, ea s-a simţit ridicată la cer şi s-a trezit în faţa Scaunului Judecăţii de Apoi.
– Cine eşti? a întrebat-o o Voce.
– Sunt soţia primarului, a răspuns ea.
– Nu te-am întrebat a cui soţie eşti, ci cine eşti tu.
– Sunt mama a patru copii.
– Nu te-am întrebat a cui mamă eşti, ci cine eşti tu.
– Sunt învăţătoare.
– Nu te-am întrebat ce profesie ai, ci cine eşti tu.
Şi dialogul a continuat în acelaşi fel. Orice ar fi răspuns femeia, cuvintele ei nu păreau să răspundă la întrebarea: „Cine eşti tu?”
– Sunt creştină.
– Nu te-am întrebat care este religia ta, ci cine eşti tu.
– Sunt cea care a fost la biserică în fiecare zi şi le-am dat de pomană celor sărmani.
– Nu te-am întrebat ce ai făcut, ci cine eşti tu.
în mod evident, ea nu a trecut de examen, căci a fost trimisă înapoi pe pământ. Când s-a trezit din comă, femeia s-a decis să afle cine este. Şi astfel, întreaga ei viaţă s-a schimbat.

– Datoria voastră este să fiţi. Nu să fiţi cineva, nici să nu fiţi nimic; nu să fiţi cutare sau sa faci ceva anume – căci aşa deveniţi condiţionaţi, ci pur şi simplu să fiţi.

 

Te-ar interesa și:

Lasa un comentariu

Ultimele articole

„Eu vara nu dorm̶...

Vara începe vacanţa unora… şi se sfârşe...

Pupi sweet dress, capitol ...

Erau să se facă 3 ani, dar au rămas 2 ani și 1...

” Parcă e după tabl...

„Parca e după tabletci” „Lilu, ...

Acel moment… momentul...

Ce mai faceţi dragele mele? Fericite…? obos...

Facebook