Duminica aceasta împreună am schimbat în bine viaţa unei familii. Sute de oameni buni au făcut acest lucru împreună pentru familia Răileanu, care a rămas fără casă, fiind  mistuită de un incendiu. Sute de oameni au sărit în ajutor şi asta m-a bucurat enorm dar şi mai mult pe cei care nu se aşteptau ca din senin viaţa lor să prindă aripi de speranţă. La 12.00 fix am ajuns la locul stabilit, salonul de mariaj Love Story, şi deja eram aşteptată de cei mai punctuali.

11936443_10153049200054599_603539415_n

11949795_10153049200089599_1749599304_n

11911625_10153049200144599_1585638010_n

11897051_10153049200259599_3466610_n

Atunci când vedeam că pungile sunt tot mai multe şi mai pline am decis să îl sun pe Nicolae Răilean să îl bucur. A început să plângă şi de dincolo de telefon emoţiile de recunoştinţă mi-au dat încredere că facem un lucru măreţ împreună. La un moment dat nu mai reuşeam să salut sau să îmi iau rămas buni de la oameni, pentru că era un flux continuu. Din maşini, din taxi, din microbuse, pe jos – de peste tot vedeam feţe zâmbitoare dornice să împartă din ce au cu cei care au fost supuşi unui test greu al sorţii.

La un moment dat, sala din salonul de mariaj Love Story s-a umplut, aşa că am ieşit deja afara să aşteptăm oamenii buni la suflet. Mulţi şi frumoşi. Mame cu bebeluşi, copii care s-au despăţit de jucăriile preferate pentru a bucura alţi copii, familii care ştiu că atunci când dăruieşti, primeşti mai mult. Cel mai mult m-au sensibilizat bătrâneii, care pe lângă greutatea anilor mai aduceau şi câteva pungi cu lucruri care au crezut că le vor prinde bine membrilor familiei rămase pe drumuri. Şi din pensia lor mizeră au împărţit fiecare cât a putut – cineva 30 de lei, alţii 50 de lei… împachetaţi în plicuri vechi. Am primit o lecţie de bunătate de la fiecare.

9 - копия

Şi dacă iniţial credeam că vom umple un microbus cu donaţii… rezultatul final de la ora 17.00 ne-a arătat din fericire că avusem păreri greşite. Aşa că un convoi de 2 microbuse am plecat seara spre satul Scorţeni, raionul Teleneşti la familia care a rămas fără casă. Nici nu se aşteptau ca ziua de duminică să îi prindă cu oaspeţi. Toţi munceau, cum zilele calde de vară sunt pe sfârşite şi trebuie de folosit la maximum timpul pentru a curăţi casa şi ograda de rămăşitele casei arse. Plini de funingine şi praf Nicolae şi câţiva vecini au sărit să descarce „darurile de la Chişinău”. Cel mic, Vasilică de doar 3 anişori, tare s-a bucurat când a văzut un televizor mare la care va putea să se uite la desene animate. Mama a zâmbit fericită când a văzut un cărucior modern în care poate să îşi plimbe fetiţa Maria. Sunt sigură că după ce am plecat noi au început să deschidă din pungi, şi sper să fi trăit emoţia pe care o au copii când primesc daruri de la Moşu. Surpriza cea mare a fost la final, când le-am înmânat plicul cu banii adunaţi de la fiecare. Peste 30.000 de lei i-am transmis direct în mâna stăpânului casei, care deja se gândea să plece la primăriţa din sat să îi dea în grijă, şi chiar de la începutul săptămânii să cumpere lemn şi ardezie să acopere casa. Nu le venea a crede, tremurau de fericire…

7

6 - копия

8

2

 

 

Te-ar interesa și:

Lasa un comentariu

  • Dejmari Mariana

    Bravo…Oameni cu suflet mare!!!!!!!!!!!!!!!

  • Igor Zaharov

    Totusi avem oameni tare frumoși in această țară! Bravo și un Mare MULȚUMESC, Lilu!

Ultimele articole

Participă la Miss Naturale...

Motivată fiind de recaţiile voastre pozitive, î...

Alăptarea – cea mai ...

Sincer, mi-a fost dor de acest proces, iar acum lu...

În vacanţă la bunici. Am...

Amelie e la bunici și aseară am primit o poză d...

„Eu vara nu dorm̶...

Vara începe vacanţa unora… şi se sfârşe...

Facebook