Fenomenul de selfie este studiat intens, iar o dată cu examinarea acestui curent se observă şi creşterea ritmului dezvoltării sale. Aşa că, una din cele 3 poze pe Instagram neapărat trebuie sa fie selfie. De ce? La această întrebare încercăm să răspundem în următorul articol.Câteva teorii despre fenomenul acesta mondial:

1. Evoluţia la nesfârşit a narcisismului

După Clive Thompson, autorul cărţii “Smarter Than You Think: How Technology Is Changing Our Minds for the Better” consideră că selfie-ul este un nou nivel de dezvoltare a narcisismului uman. Aceasta nu se opreşte aici, dar coninuă să crească până va ajunge, după teoria lui Thompson, la un nivel în care serviciile tehnologice va garanta păstrarea imaginilor noastre vizuale pentru secole.
2.  Omul-media
Narcisismul înăscut este o teroie prea simplă  şi nu explică îndeajuns fenomenul acesta, consideră Nicholas Carr, autorul cărţii „The Shallows: What the Internet Is Doing to Our Brains” .  El oferă o privire asupra acestui fapt prin prisma revoluţiei tehnologice şi acţiunea ei asupra creierului uman. Narcisismul de la sine nu a condus către epidemia fotografică a autoportretelor ai sec. XX. Cultura selfie nu a fost creată nici măcar de către lomografie, deşi principiul autocaptării a funcţionat perfect în acest sens. Internetul şi telefoanele mobile au schimbat dramatic autopercepţia şi gândirea fotografului: dacă înainte motivul principal pentru el era imortalizarea momentului, acum oamenii cu smartphonuri intră în ciclul informaţional ca un element ai pieţei mondiale informaţionale. Imortalizarea momentului se schimbă în favoarea producţiei despre sine. Cercetarea arată că utilizatorii activi ai Instagramului percep banda de ştiri ca o sursă informaţională, iar selfi-ul în acest caz atinge nivelul personal din agenda de ştiri. “Această tendinţă este un narcisism funcţional de care are nevoie omul mediocru pentru a fi auzit şi recunoscut. Selfi-ul este doar un mijloc foarte bun pentru a se îngloba în fluxul mondial de informaţie”.
3.  Tendinţa de a te denatura.
Dr. James Kilner, un neurobiolog de la Universitatea din Londra, a efectuat un studiu în care arată că dorinţa tot mai mare a oamenilor de a face self-uri se datorează şi faptului că ştim foarte puţine despre cum arătăm în realitate. Self-ul ne ajută să denaturăm propria imagine pentru a se potrivi percepţiei noastre despre sine.
4.  Cum „te vinzi” societăţii.
Un alt concept de idei despre acest fenomen ne oferă Jennifer Oullet, autorul cărţii „Me, Myself and Why: Searching for the Science of Self” care ne vorbeşte despre analogia dintre totemurile materiale şi virtuale (de exemplu, suveniruri, jucării preferate, cărţi poştale etc.) pentru a conecta lumea noastră interioară cu ce exterioară. Acest lucru este una dintre formele de autocunoaştere prin exploatarea de sine. Capacitatea de a „te împacheta”  frumos pentru societate, chiar dacă în realitate învelitoarea este cu totul din alt material.
Aici funcţionează acelaşi mecanism ca şi pe piaţa de publicitate. Textele pe reţelele de socializare sunt percepute mai greu decât imaginile. În societatea în care marketingul a luat proporţii majore, omul se califică ca „marfă” şi caută cea mai bună oportunitate de a se vinde. Un instrument mai eficient pentru punerea în aplicare a strategiei „par, în loc să fiu” umanitatea încă nu a inventat.
5.  Umanizarea tehnologiei.
Aspiraţia de umanizare a online-ului este explicat de către Bruce Hood, în cartea sa „The Self Illusion: How the Social Brain Creates Identity” numind acest proces „o nouă subiectivitate”. Acelaşi proces este responsabil, în opinia sa, pentru apariţia reţelelor de socializare bazate pe fotografii, dar self-ul este cea mai pură şi supremă manifestare a acestuia.
Dorinţa de a da roboţilor formă şi înfăţişare umană face parte din acelaşi proces de umanizare a tehnologiilor. Selfie este calea cea mai accesibilă şi flexibilă pentru umanizarea lumii tehnologice: imaginea ta este mereu cu tine.

o-SELFIE01-570
“Comportamentul uman e ghidat de recompense şi penalizări. Sunt reguli pe care le învăţăm de mici: „dacă fac x primesc y” (recompensă) şi „dacă fac x atunci păţesc y” (penalizare). Sunt ca nişte softuri mintale în urma cărora apar reguli de contingenţă. Mediul în care trăim ne oferă astfel de reguli, însă de foarte multe ori realitatea e săracă în recompense şi saturată în penalizări. Mediul virtual de cele mai multe ori este cel care ne oferă recompensele pe care le căutăm. Pun o poză şi primesc zeci sau sute de like-uri. Prin urmare eu sau ceea ce fac sunt/este apreciat. Şi toate acestea nu la nivel conştient. N-o să-ţi spună mintea ta : „acum te simţi apreciat pentru că atâtor persoane le place poza ta şi prin urmare eşti o persoană plăcută”. Îţi dă pur şi simplu un sentiment de bine. Sunt probabil mai multe motive pentru care punem poze cu noi pe reţelele de socializare. Părerea mea e că cel mai întâlnit motiv este cel ghidat de nevoia noastră de a fi văzuţi (că existăm şi noi pe undeva) şi prin urmare apreciaţi (nevoia de apreciere/ semnificaţie este unul dintre motoarele acţiunilor noastre). Faptul că pun o poză cu faţa mea şi primesc un anumit număr de like-uri mă face să mă simt bine, plăcut, că exist! Probabil mulţi ar zice că nu e chiar aşa. Ok, atunci astept părerea lor argumentată 🙂

 

Redactor – Miron Sursa: instagramology.ro

Sursa poza emmaahlqvist.blogspot.com

Sursa poza old: www.huffingtonpost.com

 

Te-ar interesa și:

Lasa un comentariu

Lasă un răspuns

Ultimele articole

Ce simte o mamă? Extremele...

De câte ori v-ați simțit vinovate că nu ați f...

Va fi magic la DORFEST, ven...

Ce planuri aveți pentru acest Weekend? Pentru a s...

O mamă singură, cu 2 copi...

Demult nu am cerut ajutorul vostru. Dar, aflând d...

Participă la Miss Naturale...

Motivată fiind de recaţiile voastre pozitive, î...

Facebook