Am descoperit acest articol care m-a convins încă o dată că merită să credem în ceea ce nu vedem, auzim dar în ce simte inima. E ceva mai presus de noi, dar totodată noi suntem parte din acel tot întreg. Aceasta parabola sub forma unei conversatii incredibile dintre 2 bebelusi aflati in uterul mamei transmite un mesaj extraordinar si profund. Desi parabola circula sub diverse variante pe internet, se pare ca ea ii este atribuita lui Útmutató a Léleknek, un scriitor ungur, multe voci sustinand ca varianta originala a fost publicata in limba maghiara.

In uterul unei mame erau 2 bebelusi. Unul l-a intrebat pe celalalt:

“Crezi in viata dupa nastere?” Celalalt a raspuns: “Cred, bineinteles. Trebuie sa fie ceva dupa nastere. Poate ca suntem aici ca sa ne pregatim pentru ce va fi mai tarziu.”

“Prostii”, a spus primul. “Nu exista viata dupa nastere”. “Ce fel de viata ar fi asta?”

Cel de-al doilea a spus: “Nu stiu, insa o sa fie mai multa lumina decat aici. Poate ca o sa mergem pe picioarele noastre si o sa mancam cu gurile noastre. Poate o sa avem si alte simturi pe care nu le putem intelege acum.”

Primul a raspuns: “Asta este absurd. Este imposibil sa mergi. Si sa mancam cu gurile noastre? Ridicol! Cordonul ombilical este responsabil cu hrana noastra si cu tot ce avem nevoie. Insa cordonul ombilical este atat de scurt. In mod logic, viata dupa nastere trebuie exclusa.”

Al doilea a insistat: “Ei bine, eu cred ca exista ceva si poate ca este diferit de ce este aici. Poate ca nu o sa mai avem nevoie de acest cordon fizic.”

Primul a raspuns: “Prostii. Si, in plus, daca exista viata, atunci de ce nu s-a intors nimeni de acolo? Nasterea este sfarsitul vietii si dupa nastere nu este nimic. Doar intuneric si tacere si uitare. Nu ne duce nicaieri.”

“Ei bine, nu stiu”, a spus cel de-al doilea bebelus. “Insa in mod sigur o vom intalni pe Mama si va avea grija de noi.”

Primul bebelus a raspuns: “Mama? Tu chiar crezi in Mama? Asta este ridicol. Daca mama exista, unde este Ea acum?”

Cel de-al doilea bebelus a spus: “Este peste tot in jurul nostru. Suntem inconjurati de ea. Suntem din Ea. In Ea traim. Fara EA lumea aceasta nu ar exista si nu ar putea sa existe.”

Primul bebelus a spus: “Ei bine, nu o vad, asa ca logic este ca Ea sa nu existe.”

Cel de-al doilea bebelus a raspuns: “Uneori, cand te afli in tacere si te concentrezi si asculti cu adevarat, ii poti percepe prezenta si ii poti auzi vocea ei plina de dragoste cum iti vorbeste de sus.”

 

articol preluat de pe garbo.ro

sursa foto – pinterest.com

Te-ar interesa și:

Lasa un comentariu

Ultimele articole

„Eu vara nu dorm̶...

Vara începe vacanţa unora… şi se sfârşe...

Pupi sweet dress, capitol ...

Erau să se facă 3 ani, dar au rămas 2 ani și 1...

” Parcă e după tabl...

„Parca e după tabletci” „Lilu, ...

Acel moment… momentul...

Ce mai faceţi dragele mele? Fericite…? obos...

Facebook